Vetrona

E o zi frumoasă de august. Pe la prânz ies, ca de obicei, de la fabrica de blănuri moştenită de la tata, cuprins de o fericire generală. Tocmai am vândut primul nostru produs din noua gamă: şapcă, bluziţă şi fustă, toate din blană de nurcă. Se pare că noua gamă va avea succes, chiar dacă la început investitorii au fost sceptici în legătură cu amplasarea fabricii într-o zonă retrasă din Thailanda.

În drumul meu spre casă, mă întâlnesc cu Goji, o veche cunoştinţă de pe vremea când hoinăream prin toată lumea.

- Salut, Goji, cum merge treaba? Ce mai face Anuna? Anuna era soţia lui.

- Ehei! Salut Ciucea! de când nu te-am mai văzut… Noi suntem bine, luna trecută s-a născut băieţelul nostru, Kola. Dar, ce te-aduce prin părţile astea?

- Uite, am pus la punct o afacere moştenită de la tata. Mai ţii minte vechea fabrică de blănuri? Am găsit nişte oameni dornici să investească în afacere şi astfel am reuşit să modernizăm linia de producţie şi să punem pe piaţă un produs nou.

- Înseamnă că îţi merge bine, spuse Goji.

- Eu sper să meargă totul bine, că altfel am pus-o… e ultima mea şansă să revin.

- Ei, lasă tu asta. O să fie totul bine. Noi putem sta la taclale chiar dacă ai bani sau nu. Chiar, nu vii la o bere?

- Ne întâlnim la bar peste o jumate de oră, am nişte treburi de rezolvat, bine?

- Bine măi Ciucea, ne vedem acolo, baftă!

Fericit de reîntâlnirea cu Goji, mă îndrept spre casă, să fac şi eu un duş, pentru că muncisem toată ziua în căldura junglei şi trebuia să mă răcoresc într-un fel sau altul. Cu prosopul de baie pe şolduri mă duc în bucătărie să mănânc ceva pentru că o noapte la bar cu Goji e o noapte lungă…

E deja ora 8. La barul lui Feli mai sunt câţiva clienţi la mesele din colţ, dar Goji mă aşteaptă nerăbdător la vechea noastră masă de lângă tejghea. Sticlele de bere erau deja aşezate pe masă iar Goji băuse ceva, pentru că era călduţ.

După ce mă ameţesc şi eu bine, văd intrând pe uşa barului o tipă bine şi îl întreb pe Goji: cine-i fata asta aşa de frumuşică?

- Cine, asta? Asta e Vetrona, fata de uz general. Te sfătuiesc să stai departe de ea, pentru că altfel o să ţi-o iei în barbă.

- E, pe dracu! Stai liniştit, că rezolvă domnu’ Ciucea.

Mă ridic de la masă cu intenţia de a ajunge la Vetrona, s-o cunosc şi eu pe fata asta, să văd ce e de capul ei. Dar, cum licoarea din hamei mă prinsese destul de tare, nu reuşesc să mă ridic de pe scaun. E de rău, îmi zic… Goji, trebuie să plec acasă, am băut prea mult, e şi târziu, se făcuse ora două.

- Nu pleci nicăieri până nu termin berea asta. Mai stai puţin, că merg şi eu acasă, mă aşteaptă nevasta.

Până la urmă îşi termină Goji berea şi plecăm ţinându-ne bine să nu care cumva să cădem şi să ne murdărim. Dar, ce să vezi? După ce m-am despărţit de Goji, dau nas în nas cu Vetrona, fata oraşului. În starea în care eram o vedeam frumoasă, cu ochii albaştri, nasul lunguieţ şi faţa limpede.

- Te-am văzut la barul lui Feli. Eu sunt Vetrona. Tu trebuie să fii Ciucea, cel cu fabrica de blănuri.

Mă uitam cam lung la ea, şi nu înţelegeam ce vrea de la viaţa mea. Ce doreşti de la mine? o întreb, ştiind ce-mi spuse Goji.

- Am văzut că te ţii cam greu pe picioare şi m-am gândit să te ajut până acasă. Mai e mult până la tine?

- Nu mai e mult, imediat facem la dreapta şi ajungem.

Faţă în faţă cu uşa casei mele, realizez că am două probleme: nu-mi găsesc cheile şi nu ştiu ce să fac cu Vetrona asta… Să o invit în casă sau s-o trimit de unde a venit? După ce rezolv problema cheilor, m-am gândit că nu poate fi nimic rău în a petrece o seară cu o fată frumoasă, mai ales că eu eram foarte fericit.

Noaptea a trecut ca un fulger. Mai ţin minte doar că la un moment dat Vetrona şi-a pus bluza pe ea, a cotrobăit ceva printr-un sertar şi a ieşit pe uşă. Luase nişte bani şi cheile maşinii. A zis bine Goji când a zis să nu am de-a face cu ea. Banii ca banii, dar cu ce ajung eu acum la fabrică?